Daca as avea "gratia" gesturilor tale, chiar din cele marunte, crede-ma, as tacea. Eu nu stiu sa chem noaptea muteste, o fac cu glas tare, nu mereu, doar cand simt nevoie si nu ma aude nimeni.
Am nevoie de vorbe ca sa ma asigur ca SUNT, chiar si asa, neindemanatic cum ma vezi TU in ale traitului.
Fii rabdatoare, cuvintele vor adormi odata cu tine ... de fapt ... au adormit iar cel mai sigur este ca nu au fost treze niciodata nici ele si nici TU.
Te pot doar iubi, fara sa fiu altcineva decat cel care stie te poate privi acum, si sunt multi cei care se uita la tine dar putini care sa te inteleaga, i-as putea numara pe degetele de la o mana. Daca nu ai inteles asta, sa fie pacatul tau cel mai nevinovat, pentru ca si tu ai nevoie de un punct de sprijin. Restul punctelor sunt ale mele... Totul a fost un vis, sau o iluze mai bine spus, ai fost acolo??? Iar raspunsul mi-l dau singur ... MEREU ai fost acolo si vei fi atat cat ziua va fi zi si noaptea noapte.
Sunt doar ganduri si sentimente carora nu le pot da un sens sau o greutate palpabila, sunt in mine nascute din, sau nascute odata cu realizarea unui fapt simplu, as fi putut foarte bine sa te urasc, ca nu apari cand vreau, as putea sa te urasc chiar acum ca NU esti, dar vezi tu, daca nu esti pentru mine nu inseamna ca NU esti pentru altcineva. Nu te urasc, pentru ce sa o fac, ar insemna ca tot ce am facut pana acums a fie zadarnic, si nu este, zadarnica este doar incercarea de a parea ceea ce NU esti, nu esti ceea ce vrei sa crezi ca esti, esti doar intangibilila, chiar si pentru tine. Nu ai cum sa ajungi mai sus, esti pe axa ta si asa vei fi intotdeauna, te vei invarti in acelasi cerc intreaga ta existenta pana cand ceva se va lovi de tine si te va devia definitiv, as vrea sa vad asta, as sta deoparte si as rade pana ai disparea, dar te-as avea mereu in mintea mea asa cum te-am vazut eu prima data.Stiam ca ai doua fete, pana cand astazi cineva mi-a "aratat-o" insa nu stiam de ce pe una o ascunzi mereu, dar banuiesc ca este rece, neagra, murdara, falsa si iti este rusine cu ea. Insa atata timp cat cea de-a doua va zambi lumii, alba frumoasa, luminoasa, vei reusi sa amagesti pe oricine si oricand chiar si pe mine in continuare.
Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi. Ne privim cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, traiesc. Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurile pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Iti suna cunoscut asta? Nu ai fost creata pentru a fi fericita ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela fata de armonie.Fericirea la care TU tanjesti este doar momeala ce te va tine in cursa, pana la sfarsit …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu