Invitatie la joaca ...

Imi place amurgul, atunci cand totul sub magia naturii se preschimba, regele zilei amabil se retrage In ascunzisuri, lasand regina sa-si ocupe locul pe piedestalul acestei lumi. Lumea care ma inconjoara. Inchid usa in camera mea, parca izolandu-ma de exterior, dar deschid fereastra si simt cum aerul rece patrunde In camera si viziteaza orice coltisor. Ma asez comod si admir putin luna, de cele mai multe ori insa nu o pot vedea, dar atunci cand pot uneori simt ca si ea ma priveste, iar alteori ca priveste pe altcineva. Cu timpul ochii se inchid, si incep sa meditez. E liniste..

E linistea in care si-au facut loc vantul ce adie dincolo de fereastra, cantecul greierilor, care se aud in departari sau aproape de mine, care se revarsa peste noapte. Acest sentiment de evadare din propriul EU nimeni nu ti-l aduce pe tava, nu se serveste la dejun, si nu se vinde sau se cumpara. E sentimentul ascuns undeva in adancul sufletului fiecaruia. O simteam din plin in copilarie, cand totul era o joaca fara griji, fara ascunzisuri, fara motive ascunse ... era o stare de fapt, la fel de natural ca culoarea verde a frunzelor in primavara.
Crestem si acest sentiment dispare precum un castel de nisip este inghitit apa marii. Aceasta liniste exista! dar undeva departe, in adancuri..

Ne zbatem sau mai bine zis ma zbat, poate ca aceasta liniste TU o castigi altfel sau poate nici nu te intereseaza. Noaptea pare pentru minea fi cheia ce intre-deschide ladita pe care o cautam. Cautarea e lunga si are mai multe obstacole la care nici nu ma gandeam, cel mai mare fiind chiar EU, care involuntar si inconstient inca ma lupt sa raman la fel ... pentru ca asa e bine, "pana acum cum a mers ...", dar atunci ma intreb de ce pierdem timpul pentru nimicuri?
De ce irosim cuvintele, dragostea, noptile pentru pulberi de praf, care nu fac decât sa ne impotmoleasca. Insa noaptea se termina, ladita se inchide, si incepe o zi noua, poate si o viata noua dupa fiecare noapte de meditatii, deoarece fiecare intrebare obtinuta e un pas inainte, iar fiecare raspuns obtinut, o rascruce trecuta cu brio.

Am invatat sa ma joc, azi am jucat rolul unui angajat al unei firme obisnuite, toata ziua m-am complacut in acest rol si nimeni nu s-a plans sau sa ma goneasca sa ma joc mai incolo. Maine am sa incerc din nou figura, poate pana la urma gasesc pe cineva dornic si de un X si 0, Nu te supara frate ... sau poate ceva mai incitant ... acum as avea cu ce sa ma racoresc, insa imi place inghetata dezghetata si ar trebui sa astept prea mult.
Am sa astept, este noapte, este liniste ... maine se poate intampla ...