Ultima zi ...

Poate la inceput o sa iti para straniu titlul acestui blog... dar;

Aceasta va fi ultima mea zi de lucru la actualul job. O umbra de melancolie ma inteapa uitandu-ma inapoi la lucrurile pe care le-am realizat pana acum. As fi nebun sa spun ca nu ma deranjeaza sa plec mai departe, si nici nu o voi face. Imi place sa cred despre mine ca nu sunt nostalgic dar dupa o anumita perioada incepi sa te atasezi de anumiti oameni mai mult decat de altii, de locuri, de spatii, chiar de scaunul sau capsatorul preferat.
Cat timp am fost aici, mi-am facut mediul in care mi-am desfasurat activitatile zilnice sa imi produca bucurie, de la pixuri la … tablourile de pe pereti, chiar daca am avut colegi care le mazgaleau in lipsa mea, si acum daca i-as afla le-as rupe picioarele.

Ceea ce ma facut totusi sa scriu astazi aici a fost o “intamplare” sau mai bine zis un moment din zi in clipa in care am inceput sa “eliberez” spatiul pe HDD-iscul calculatorului de servici, clipa in care m-am intalnit cu o impresionanta colectie de amintiri, unele de care nici nu mai aveam idee, amintiri despre tine, despre noi, despre ei, despre cam tot ce a insenat activitatea mea aici iar de maine acolo.
Am gasit zeci de fotografii cu oameni in cele mai diverse ipostaze, unora cred ca le voi trimite parte din ele in virtutea vremurilor de … alta data.

M-am bucurat, deoarece aveam dovada clara ca orice stare as fi avut pana acum totusi am reusit sa creez lucruri care vor putea fi vazute de multa lume, m-am bucurat pentru ca de-a lungul timpului am cunoscut oameni minunati, dar si oameni falsi, dar cel mai mult cred ca mi-a placut sa lucrez cu studentii, pe care eu ii vedeam ca niste mici buretei mereu avizi de cunostinte noi in domeniu, venind din toate colturile lumii, DA in ROMANIA sa invete.




Good bye KODAK !!!




Este timpul sa o iau din loc catre un alt domeniu care sa imi produca aceeasi emotie pe care o am la inceputul fiecarui “proiect”, iubind senzatia pe care o am cand descopar lucruri noi, NOUL fiind ceea ce ma motiveaza intotdeauna, si totusi nu cred ca asta este valabil in toate cele care ma reprezinta, adica prefer stabilitatea in anumite situatii decat ceva nou, dar asta ramane sa descopar pe parcurs, acum vreau sa ma mai joc, inca vreau sa ma joc … vreau sa descopar lumea din nou prin ochii ... unui copil care vede lucruri pentru prima data.

Chiar daca in fiecare zi aveam un “proiect” nou lucrurile tindeau catre o monotonie care ar fi patat pana la final orice. Urasc de la o vreme monotonia, de fapt o urasc de mult timp doar ca de la o vreme mi-am propus sa o fentez cu orice ocazie, Vreau sa simt din nou … ceva ce nu am mai simtit demult.

Ultima zi fiind prima zi din CEVA nou …

Placeri ... ascunse

Trag o linie si adun sub ea rezultatele lucrurilor pe care le-am facut in ultima vreme. Nu mentionez o perioada anume, "vremea" putand acoperi fara probleme aria de la o ... luna la un an sau mai multi. Lucrul dominant daca e sa spun asa ar fi alegerile, alegerile pe care le-am facut eu si alegerile facute de cei din jurul meu, pentru mine (ciudata asta), iar cu astea ultimile nu ma impac absolut deloc, scopul meu fiind acela de a scapa de scapa spre liberatea propsiului eu.

Stiu ca in 90% din situatii, deciziile mele au cam migrat spre greseli, imi vin cateva in minte, dar nu le mai pot schimba, insa probabil nu le voi mai repeta, sau cine stie, intr-o ipotetica noua situatie voi face taman la fel, pentru ca asta sunt eu si asa gandesc, asta daca nu voi realiza pana la urma ce mi-am propus.

Daca nu voi putea sa le schimb insa ... o sa traiesc cu ele, dar si cu TINE intr-o profunda bigamie psihologica ...

Cand iau o decizie sa zicem, varianta finala sunt cel mai fericit de ceea ce fuck, , dar gustul de multe ori dulce amarui de dupa mi-a arata de cele mai multe ori ca ori ma minteam singur, ori era o alegere de compromis sa nu zic pamplezir. Ce as putea face sa evit acest lucru? nu cred ca ducandu-a in varful unui munte, izolandu-ma sau mai rau cenzurandu-mi emotiile sau sentimentele ca doar ele sunt cele care creeaza aceste decizii as ajunge la o eliberare spirituala sau o liniste nemaintalnita ... NU

Singura mea multumire este ca inca pot sa rad, si chiar daca o fuck cu jumatate de gura tot e mai bine decat deloc, nu sunt o cauza pierduta in ochii mei, poate ca doar in ai tai sau ai lor, i dont give a .... about others opinion atat timp cat inca ma pot uita in ochii tai, in ochii lor sau hai hui oriunde.

Zilele trecute vorbeam cu o fata care pentru o perioada bine definita in spatiu si timp a reprezentat jumatatea mea, cel putin pentru mine ... si imi spunea "Eu te cunosc cum esti; Stiu cum esti; Stiu ce iti place sa manaci; Stiu ca iti place berea Redds sau ca iti place sa porti hainele fix masura ta", oare asta inseamna sa cunosti pe cineva sa ii cunosti doar exteriorul.

De ce VA multumiti sa vedeti doar ceea ce este aratat? Motive as putea enumera cel putin 234 de randuri in jos, dar asta e intrebarea pentru TINE, eu deja am raspunsurile mele. NU spune ca ma cunosti, uneori nu ma cunosc nici eu, simpla afirmatie pentru mine suna a curata nebunie.

Ce stii TU desore mine de fapt, stii doar ca sunt asa cum ma vezi, acelasi lucru il mai stiu si un numar mic de persoane, anturajul cum s-ar spune ... cei cu care impart anumite "linii de viata", gandeste-te doar ca asemeni tie alte persoane ma stiu exact opusul si la fel ca tine si ei sustin ca " Eu te cunosc pe tine, iti plac femeile, iti place sa bei, iti place sa stai noapte de noapte la furat", cine ma cunoaste de fapt, TU sau EI ... eu spun ca TOTI, dar fiecare in felul lui. Poate cu TINE ma uita la desene animate Chip & Dale sau Manga, perfect adevarat, insa cu EA! ELE! EI! ma uit la filme porno, sau poate ca seara de seara fuck un film porno ??? Si repet, cine ma cunoaste?

Imi plac foarte multe lucruri, pe care TU nu le stii, cu toate ca uneori daca esti atent sau atenta le poti observa, nu sufar de dedublare cronica sa imi creez alte personalitati, doar ca majoritatea placerilor mele sunt ... ascunse.

Sa vedem ce ne aduce ziua de maine ...
Intreaba-te ... CU CATE din ele te-ai "intalnit" pana acum ... iar cand ai un raspuns scrie-mi si iti voi spune unde trebuia sa te "uiti" sau iti voi da dreptate cand imi vei spune care sunt placerile mele ... ascunse.

"ACEI" oamenii de langa tine ...

O noua zi plina de surprize ... ar fi putut fi, insa printr-un joc sau joaca toate acestea s-au transformat in momente pline de penibil sau poate e mult spus penibil. As fi vrut sa nu scriu azi, as fi vrut sa NU am motivul acesta ca sa scriu, dar se pare ca nu obtin intotdeauna chiar tot ce doresc, iar asta e bine, cel putin in cazul meu imi dau seama ca poate nu ma stradui destul cu toate ca eu cred ca deja fac prea mult.
Cum spuneam mai sus, ar fi trebuit sa fie o zi obisnuita ca toate cele care deja au trecut fara sa mai apara in "subiecte deschise" din nou aceeasi problema in a carei rezolvare m-am incurcat deja si pe care am zis ca o lasa sa o rezolve altii, acum rad ... stiu ca ii place (ei, problemei) sa fie rezolvata de altii, cu cat mai multe rezolvari cu atat este mai aproape de "rezolvarea finala" ... oricum cineva bate campii rau de tot cu povestea asta.

Mi-am dat seama ca oricat as fi crezut ca inteleg firea umana, ea (firea) poate doar de-a dracu va incerca sa imi doveasca contrariul, insa ceea ce ma bucura mai mult, este ca in tot ceea ce face de fapt, esenta, este negarea propriilor sale trairi, si nu neaparat acest lucru m-ar deranja (stiu ar trebui sa ma lase perpendicular pe axa cei drept) ci incercarea de a te minti singur, "asa e bine domne" ca stiu eu am citit undeva ca daca fuck asa o sa ma eliberez de sinele constient si ma voi contopi cu Nirvana ... o porcarie mai mare ca asta nici ca poti emite, dar deh, cand "mentorii spirituali" tii alegi dintre cei care nu au nici in clin nici in maneca cu "being u" e clara calea pe care o apuci, mai apare si Dorel cu "dai, da dai tare sa simta" si gata ... e(in)volutia spirituala este gata.
OK, astea fiind spuse nu mai ramane decat un singur factor din acest "ghiveci", sa apara acel cineva sau acea care sa te si sprijine, care sa iti fie aproape, care sa te indrume etc, acel culegator de informatii al carui singur fetish este de a aduna cat mai multe, despre cat mai multe, ambalandu-le si folosindu-le la momentul oportun. Oare va putea sa "rezolve problema" cu siguranta ca DA.

Nu mai conteaza cum a facut rost de "formule" nu mai conteaza cuvantul dat ... "lasa domne' ca sunt mai prieten cu X decat cu Y, ce daca am mintit". Esti jenibil cand incepi sa "dai din casa" lucruri de care nu ai nici un habar, doar de dragul de a le oferi, ca de, probabil ca ai un renume de pastrat sau mai stiu eu ... inconstienta are si ea partile ei bune in anumite situatii.

Daca nu ma insel pe vremuri, sau poate chiar si acum astfel de practici erau folosite de catre niste specii denumite" Sifoane" iar practia era denumita "Sifonare" ... cred ca asta ar fi trebuit sa fie titlul blogului de azi ... "Sifonarea ..." dar am zis ca nu, s-ar fi interpreta aiurea cum ca lovesc in cineva anume, iar eu vorbesc doar in general ...
NU, si asta din doua motive:
1 - Cand vorbesc de sifoane ... ma gandesc ca ar trebui sa fie mai spumoase, insa pana acum singura impresie e mai degraba de un simplu fas decat de un jet ...
2 - Nu imi plac sifoanele ... sub nici o forma ... drept dovada ca am inceput sa scap de toate.

Si daca tot sunt la capitolul referitor la ce nu imi place ...



NU IMI PLACE SA FIU MINTIT ...
NU imi place de TINE ...
NU imi place sa mai fii omul de langa MINE ... si

DA!!! NU mai esti ...



Bucuros ca a venit noaptea cu a sa luna ... azi este aproape intreaga ... aproape, atat de aproape.

Zile … degeaba,

Sau zi-le degeaba, deorece am impresia ca oricat as vorbi cu unii oameni sfarsesc prin a ma afunda si mai rau in ceva din care ideal era sa ies. Asta nu ma face decat sa cred ca nu m-am schimbat deloc si ca problemele mele de comunicare sunt tot acolo sau mai bine zis, tot aici.

Am zis ca incetez sa mai caut acea realitate unde unul plus unul fac doi, nu ca nu ar exista insa devine daca nu deranjant cel putin obositor sa crezi ca ai gasit ceva, un reper care sa ma faca sa mai cred in ceva sau cineva si sa imi dau seama ca de fapt era propria mea imagine reflectata DEASUPRA unei realitati deformate . Am ajuns la concluzia (unii poate or sa zica “- Abia acum ???) ca in realitatea de zi cu zi fiecare individ este unic avand propria lui personalitate si ca indiferent de ceea ce mi-ar zice, promite sau ar sugera, este o cale imensa pana la realizare, realizare care oricum va fi in concordanta cu propriile lui idei sau interese si nu cu mine.

De aici si idea de a nu mai judeca pe cel de langa mine parca nu imi mai pare atat de neagra ca acum sa zicem … de fapt nu, nu mai fac estimari, si ca indiferent de situatia creeata sau cu care ai de a face oamenii totusi sunt frumosi intr-un fel pe care EU poate nu il inteleg intotdeauna. Am invatat ca ar trebui sa te accept asa cum esti, TU reprezentand, atat o piatra, o floare, un suflet, un barbat, sau o femeie, nu conteaza pana la un anumit punct.

Daca incep sa nu il mai accept pe X sau pe TINE din cauza ca nu esti asa cum vreau eu nu voi face decat sa ma afund si mai tare in sentimente murdare sau murdarite doar si de idea de a NU accepta ca nu am nici un drept sa iti spun TIE cum sa fii.

Nici mie nu mi-ar place sa traiesc sau sa ma manifest dupa regulile pe care le crezi tu corecte, pe care tu spui ca sunt cele bune ca asta e calea catre …

Stateam zilele trecute si ma gandeam DE CE MIE m-i se intampla unele lucruri, iar singurul raspuns pe care mi-l furnizez singur si cu care sunt de accord este acela ca eu permit si tot eu creez posibilitatea de a se intampla.

Oare e mai bine sa stau si sa vina de la tine ceva? stiu ca este posibil sa stai sa nu faci nimic si totusi sa am parte de micile bucurii ale vietii cum ar fi rasaritul soarelui, valul apei lovindu-se de mine tolanit pe nisip, aparitia lunii, ploaia, si multe alte lucruri , pe care nu le pot controla nici daca as vrea si care, totusi, se intampla sa imi faca placere ... sau nu. O sa vad ce voi face, cum pana acum m-am descurcat cred ca si acum o pot scoate la lumina, eu cel putin consider ca sunt mai aproape de tine decat ai fost tu aproape de mine, vreodata.

Oare acest lucru pot poT pOT POT sa il aplic si in viata de zi cu zi la toate problemele mele? Acum ma indoiesc de acest lucru, ma indoiesc ca vei apare in mijlocul zilei in fata mea, noaptea fiind "teritoriul" tau sau campul de bataie, ma indoiesc ca soarele isi va cere iertare pentru asta , ma indoiesc ca EI vor accepta ca au gresit, sau ca NOI v-om deveni altfel nefacand nimic, ma indoiesc de foarte multe, dar de un lucru sunt sigur ... dar NU il spun.

Orice as spune acum ajung la concluzia ca tot ce ti-am zis pana acum … oricum ti-am spus degeaba.

Pana la ... sfarsit

De curand ma lamentam cuiva ca incep sa simt o anumita dificultate in ce priveste coerenta in gandire. De idei nu duc lipsa, dar stau toate aruncate prin ungherele mintii ei mi-e prea lehamite se fac ordine printre ele, astfel ca sa pot lua pe rand ce-mi trebuie si anume atunci cand îmi trebuie.

Daca as avea "gratia" gesturilor tale, chiar din cele marunte, crede-ma, as tacea. Eu nu stiu sa chem noaptea muteste, o fac cu glas tare, nu mereu, doar cand simt nevoie si nu ma aude nimeni.
Am nevoie de vorbe ca sa ma asigur ca SUNT, chiar si asa, neindemanatic cum ma vezi TU in ale traitului.
Fii rabdatoare, cuvintele vor adormi odata cu tine ... de fapt ... au adormit iar cel mai sigur este ca nu au fost treze niciodata nici ele si nici TU.

Te pot doar iubi, fara sa fiu altcineva decat cel care stie te poate privi acum, si sunt multi cei care se uita la tine dar putini care sa te inteleaga, i-as putea numara pe degetele de la o mana. Daca nu ai inteles asta, sa fie pacatul tau cel mai nevinovat, pentru ca si tu ai nevoie de un punct de sprijin. Restul punctelor sunt ale mele... Totul a fost un vis, sau o iluze mai bine spus, ai fost acolo??? Iar raspunsul mi-l dau singur ... MEREU ai fost acolo si vei fi atat cat ziua va fi zi si noaptea noapte.

Sunt doar ganduri si sentimente carora nu le pot da un sens sau o greutate palpabila, sunt in mine nascute din, sau nascute odata cu realizarea unui fapt simplu, as fi putut foarte bine sa te urasc, ca nu apari cand vreau, as putea sa te urasc chiar acum ca NU esti, dar vezi tu, daca nu esti pentru mine nu inseamna ca NU esti pentru altcineva. Nu te urasc, pentru ce sa o fac, ar insemna ca tot ce am facut pana acums a fie zadarnic, si nu este, zadarnica este doar incercarea de a parea ceea ce NU esti, nu esti ceea ce vrei sa crezi ca esti, esti doar intangibilila, chiar si pentru tine. Nu ai cum sa ajungi mai sus, esti pe axa ta si asa vei fi intotdeauna, te vei invarti in acelasi cerc intreaga ta existenta pana cand ceva se va lovi de tine si te va devia definitiv, as vrea sa vad asta, as sta deoparte si as rade pana ai disparea, dar te-as avea mereu in mintea mea asa cum te-am vazut eu prima data.

Stiam ca ai doua fete, pana cand astazi cineva mi-a "aratat-o" insa nu stiam de ce pe una o ascunzi mereu, dar banuiesc ca este rece, neagra, murdara, falsa si iti este rusine cu ea. Insa atata timp cat cea de-a doua va zambi lumii, alba frumoasa, luminoasa, vei reusi sa amagesti pe oricine si oricand chiar si pe mine in continuare.


Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi. Ne privim cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, traiesc. Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurile pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Iti suna cunoscut asta? Nu ai fost creata pentru a fi fericita ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela fata de armonie.

Fericirea la care TU tanjesti este doar momeala ce te va tine in cursa, pana la sfarsit …