Ultima zi ...

Poate la inceput o sa iti para straniu titlul acestui blog... dar;

Aceasta va fi ultima mea zi de lucru la actualul job. O umbra de melancolie ma inteapa uitandu-ma inapoi la lucrurile pe care le-am realizat pana acum. As fi nebun sa spun ca nu ma deranjeaza sa plec mai departe, si nici nu o voi face. Imi place sa cred despre mine ca nu sunt nostalgic dar dupa o anumita perioada incepi sa te atasezi de anumiti oameni mai mult decat de altii, de locuri, de spatii, chiar de scaunul sau capsatorul preferat.
Cat timp am fost aici, mi-am facut mediul in care mi-am desfasurat activitatile zilnice sa imi produca bucurie, de la pixuri la … tablourile de pe pereti, chiar daca am avut colegi care le mazgaleau in lipsa mea, si acum daca i-as afla le-as rupe picioarele.

Ceea ce ma facut totusi sa scriu astazi aici a fost o “intamplare” sau mai bine zis un moment din zi in clipa in care am inceput sa “eliberez” spatiul pe HDD-iscul calculatorului de servici, clipa in care m-am intalnit cu o impresionanta colectie de amintiri, unele de care nici nu mai aveam idee, amintiri despre tine, despre noi, despre ei, despre cam tot ce a insenat activitatea mea aici iar de maine acolo.
Am gasit zeci de fotografii cu oameni in cele mai diverse ipostaze, unora cred ca le voi trimite parte din ele in virtutea vremurilor de … alta data.

M-am bucurat, deoarece aveam dovada clara ca orice stare as fi avut pana acum totusi am reusit sa creez lucruri care vor putea fi vazute de multa lume, m-am bucurat pentru ca de-a lungul timpului am cunoscut oameni minunati, dar si oameni falsi, dar cel mai mult cred ca mi-a placut sa lucrez cu studentii, pe care eu ii vedeam ca niste mici buretei mereu avizi de cunostinte noi in domeniu, venind din toate colturile lumii, DA in ROMANIA sa invete.




Good bye KODAK !!!




Este timpul sa o iau din loc catre un alt domeniu care sa imi produca aceeasi emotie pe care o am la inceputul fiecarui “proiect”, iubind senzatia pe care o am cand descopar lucruri noi, NOUL fiind ceea ce ma motiveaza intotdeauna, si totusi nu cred ca asta este valabil in toate cele care ma reprezinta, adica prefer stabilitatea in anumite situatii decat ceva nou, dar asta ramane sa descopar pe parcurs, acum vreau sa ma mai joc, inca vreau sa ma joc … vreau sa descopar lumea din nou prin ochii ... unui copil care vede lucruri pentru prima data.

Chiar daca in fiecare zi aveam un “proiect” nou lucrurile tindeau catre o monotonie care ar fi patat pana la final orice. Urasc de la o vreme monotonia, de fapt o urasc de mult timp doar ca de la o vreme mi-am propus sa o fentez cu orice ocazie, Vreau sa simt din nou … ceva ce nu am mai simtit demult.

Ultima zi fiind prima zi din CEVA nou …