Cand tot ce vrei ...

... este sa lasi ceva in urma sau sa aduci inapoi.

… frig frig frig intr-un spatiu care iti taie respiratia prin imensitatea lui, insa intr-un fel ma asteptam la asa ceva, as putea spune ca peste tot pe unde ma duc sau intru lucrurile sa fie facute dupa… este o vorba veche din romani “dupa inima si suflet” asa ca s-ar putea si mai rau. Iar asta intradevar este doar inceputul. Luandu-mi ramas bun de la cea care ma ajutase sa indeplinesc conditiile de trecere am plecat mai departe, vroiam sa plec cat mai departe asa ca m-am indreptat catre un taxiu, oboseala isi spunea cuvantul cumva plus tampita durere de cap care inca nu se despartise de mine (banuiesc ca vrea o relatie stabila cu capul meu). Asa ca suit in masina nu apuc sa zic nimic ca sunt intampinat de un
“- Incotro sefu ??? ” ??????????? WTF cum dracu este posibil asa ceva ??? ... dupa ce am facut ochii mari precum pestele Guppy si mi-am revenit la normal am ingaimat ceva de genul “Tu za centar” crezand totusi ca poate nu este decat un salut invatat precum roboteii din statiunile turistice de la malul marii, desigur ca tipul apoi a continuat sa vorbeasca in romana neavand nici cea mai vaga idee de limbi straine in afara de rusa si moldoveneasca. In timp ce imi impartasea povestea vietii lui el, Eugen fiind un moldovean de peste Prut venit la Moscova cu fiul sau de 10 ani internat la spital … are deja cateva luni de cand este aici si facand pe taximetristul supravietuia, loc unde se traieste greu, scump extrem de scump, asa ca fiecare rubla pe care o castigi este un bun castigat … a luat un CD cu muzica moldoveneasca, foarte bucuros ca are cu cine schimba vorbe in romaneste.
Dar eu vreau doar sa ma aud pe mine, sa nu aud nimic decat razboiul din capul meu, mi-e dor de casca mea in care tipam in timp ce goneam pe strazi… bleah, cred ca m-as fi racorit. Problema mare a aparut cand in loc de muzica moldoveneasca para ram pam pam, maestrul Gutza a inceput sa gangureasca. Nu stiu de ce acest om are impresia ca ceea ce asculta el este muzica moldovenesca si nici eu nu am incercat de altfel sa il fac sa inteleaga ce asculta de fapt, pentru ca lui ii place oricum, dovada sta si faptul ca tot drumul de jumate de ora de la aeroport pana in centrul Moscovei nu am ascultat decat 2 melodii pe repeat, Guta si inca o doamna pe care nu o cunosc … iar la capatul cursei platesti de altfel cam tot la fel de mult cat platesti pentru un drum Bucuresti – Palma de Mallorca dus intors cu avionul, insa asta e … hmmm.
O sa am de furca cu orasul asta cat o tara … maybe I will knee in front of him, maybe not.

Ajuns “acasa”, in sfarsit liniste … netul meu nu merge, totusi apa este fierbinte (o nota … Don’t drink the water “oare fac pestii sex in ea sau???”)… OK, vreau un pahar de vin sau mai bine o sticla poate asa voi reusi sa fac pace cu trubadurii care bat si bat in capul meu, cu vocile care nu imi dau pace, cu mine, cu EA, da, ma uit la tine, esti tot mai aproape … maine vei fi si mai aproape … atat de aproape incat as putea sa imi iau ramas bun de la tine …

PS. (… “vreau biscuiti, ciocolata si caramelele” alea atat de proaste dar care mi-au indulcit copilaria, atat cat a fost “ea” sau “ele”… )

Chasing shadows ...

Chasing shadows from the past …

Aceeasi ploaie marunta batand in geam, parca nu se mai termina, oare ce vrea sa “spele” sau doar simplu, CE VREA??? Stateam in fotoliu, acoperit cu o patura, o cana (a huge one) cu ceai de fructe, fierbinte, indulcit cu miere (vezi, traiesc sanatos)si citeam un roman de Dostoievski iar din cand in cand imi aruncam privirea prin sticla care ma separa de lumea de dincolo si fara sa vreau mi-a venit in minte ploaia trimisa inaintea Anei lui Manole, maiastrul mester al lui Blaga … prin urmare m-am oprit din citit si am cautat cartea online… in scoala parca nu a avut acelasi farmec ca acum … unele lucruri trebuie facute … atunci cand trebuie facute.
Oare pe cine opreste acum de ploua de atata amar de vreme … al cui curs ar trebui schimbat, am ajuns insa sa cred ca al tuturor, iar adancindu-ma in ganduri realizam ca …

--- te tine in casa, facandu-te poate mai sociabil si de ce nu … more love able.
--- de esti posac sau abatut asta te va ajuta sa fii SI MAI SI
--- parca si restaurantele sunt mai pline in perioade de genul asta
Exemple pot fi multe poate unele mai legate de ceea ce vreau sa spun … insa ma opresc aici, idea este ca meteo interdependenta se poate transforma la fel de usor in predispozitia de a face CEVA sau CEVA MAI MULT doar in momente de genul asta. Prostii …

Din camera de alaturi pot jura ca cineva gemea … insa nu m-ar mira sa fie doar in mintea mea, din cate am vazut eu as fi cam singur pe etaj (impropriu spus etaj insa atata timp cat ajung aici folosind o scara este etaj), there is no light no other shits!

Oare mai stie cineva ca mai sunt aici ??? Probabil ca vor afla ca nu mai sunt cam undeva pe la ora la care postez acest mesaj pe blog …

Am schimbat ploaia pe un frig de iti intra prin haine la fel cum intra … si ohh da, poate intra foarte usor, insa nu voi spune ce anume te las pe TINE sa iti imaginezi orice, iar in cazul in care ma cunosti cat de cat vom fi doi, trei, 10, poate 100 care ne vom gandi la acelasi lucru fara ca macar sa il fi pronuntat … weird world and twisted mind isn't ???

Aceeasi durere de cap groaznica de imi venea sa imi scot singurel fata si sa o bag intr-o punga cu gheata … bleah … insa dupa ce am atins solul mi-am revenit cat de cat.

La inceput seamana cu o calatorie in timp, 20 poate 21 de ani in urma cand imi amintesc ca ma asezam la coada la lapte de pe la 1-2 noaptea iar dimineata nu stiam daca voi apuca sa cumpar 2 sticle si 3 borcane de iaurt, hmmm, 200 de oameni haotic aranjati, 20 de nationalitati diferite, doar 2 agenti de control, din stanga si din dreapta auzi orice, numai ceea ce stii tu nu … for me is heaven now, este ceea ce vroiam, pana cand aud pe cineva de langa mine …
- Ar trebui sa iei hartia asta si sa o completezi daca vrei sa treci!!!
Am ramas la fel cum raman de obicei la simpatica mea dentista …
Era o fata de vreo 25 de ani ( cred ca atatia avea, niciodata nu am fost bun la acordarea varstei, nici macar cu a mea nu sunt pe deplin impacat) … si totusi taman aici si taman acum … la capatul lumii ???
O ora jumate sau poate mai mult a trecut pana cand am reusit sa trec de verificarea actelor, timp in care am discutat vrute si nevrute, ea fiind maritata cu un rus din Ekaterinburg (nu mai sunt sigur) si face destul de des drumul acesta.
Desigur ca am completat de 2 ori gresit acel formular iar a treia oara cand m-am dus sa iau, surpriza surpriza “nu-i asa ??? a dracu' Andreea Marin” nu mai mai erau. Doua batai in usa la Militie si incercarea mea de a ii face sa inteleaga ce doresc pe cele doua femei si 2 barbati au esuat lamentabil (exact asta am vrut asta am primit) …
- Tam, tam, tam in stanga;
- Idi siuda in dreapta, ohhh, did'nt I tell YOU that this is heaven ???, well it IS.

In fine, pana la urma o tanti cu o palarie imensa aduce un snop si cu putin ajutor reusesc sa am un document completat ca la carte (folosindu-l pe Dostoievski ca suport a constituit un avantaj se pare), ea nu a avut nici o problema … suportul ei find “Versetele satanice ale lui Salman Rushdie” deci bulls eye, ciudatenie destul de intriganta pentru mine alaturarea celor doua (cartea si ea, poate sotul e musulman, never know), insa na ja, ar trebui sa ma opresc sa intru in acest subiect, there is no mans land’s.

Acum ma culc … ceasurile mele biologice sunt si asa date peste cap … insa voi reveni … eu asa sper …

Chasing shadows from the past, here look’s so … normal.

Freak mind

Freak mind of an young bull (zodiac sign) …

Dupa o lunga perioada am vrut sa scriu iar, insa nu putine au fost datile cand am avut aceasta stare in ultima vreme. De ce nu am facut-o insa ??? pai este simplu, NU AM avut timpul necesar sa imi continui postarile, chiar daca vine greu de crezut mai ales in cazul meu cand nu prea am nimic de facut sau cel putin asa spun eu.

Si cu toate astea am avut in fiecare zi cel putin un comentariu de postat pe blog, doar ca singur nu se scrie, si nici prin telepatie nu il pot posta, asa ca in fiecare noua zi cel din urma era sters de cel nou, over and over.

Insa acum sa zicem ca as avea "spatiul" necesar sa imi continui “peripetiile” prin mintea mea intr-un mod sa spunem nou, spun nou deoarece, as putea spune ca am inceput un nou …

… m-am trezit de dimineata, in jur de ora 6, mi-am scos geamantanul din camara, am aranjat o parte din hainele pe care cred ca ar trebui sa le am cu mine si am pornit la drum. Ploua si este frig, mai frig decat as fi vrut sa fie si mai frig decat si-ar fi dorit un om sanatos la minte sa fie inainte sa faca ce am eu de gand, sau ce nu am de gand. Nu dispun de resurse financiare suficiente (sincer asta nu conteaza pentru mine) sa ajung la capatul lumii ,insa … nici nu imi pasa, ploaia de afara ma facut sa nu ma gandesc prea departe si totusi … nu vreau decat … hmmm, CE vreau ???

Sunt doar cativa prieteni buni si o parte din familie care stiu ca urma sa plec “undeva unde sa nu fie populat sau un loc unde sa nu ma poti intelege cu cei din jur” sa fiu singurul cerc intr-o lume patrata sau invers, desigur ca nu astept sa ma inteleaga nici unii nici altii ceea ce spun, abia o fac eu.
M-am gandit o lunga perioada ce sa fac, mai ales ca scopul calatoriei nu este ceea ce TU sau oricine altcineva numeste asta un “concediu”, ultimul mi-a ajuns cu varf si indesat ne-aducandu-mi decat … decat amintiri pe care vreau sa le ascund far away.

NU incerca, chiar daca o vei face, sa intuiesti ce am de gand sa fac sau unde vreau sa ajung, ai putea sa te inseli (1000%), ceea ce pot sa iti spun acum este ca nu imi place Budapesta, poate ca si din cauza ca atat la decolare cat si la aterizare am simtit ca imi explodeaza capul, probabil ca este si de la noile lentile, dar este pentru prima data cand m-i sa intamplat insa suficient cat sa o asociez cu orasul, cu siguranta ca nici LUI nu ii place de mine, cazarea este la fel ca mine, gri, rece, intunecoasa, unfriendly, iar singura diferenta poate ca este, ca este scumpa …

In fine … de iesit nu prea ies , am iesit de 2 ori in 2 zile ... gandesc, citesc, desenez, o sa citesc mult, o sa ma gandesc mult si o sa desenz muult, mult mult mult, … nu am nici starea si nici nu am vreo dorinta sa ajung sa casc ochii la garduri, pietre si alte nebunii, cu toate ca sunt sigur ca in alte conditii as fi facut asta fara sa clipesc, mai ales ca am o curiozitate infantila exacerbata.

Motivul calatoriei este acela de a cauta lucrurile importante din viata mea, vreau sa invat din nou sa imi fie dor, sa imi aduc aminte cum este sa te gandesti si la cel de langa tine sau cei de langa tine, poate fi unul sau mai multi, diferit partajati undeva acolo in mintea mea … imi este dor de multe emotii care m-au parasit, pe care le-am abandonat sau pur si simplu am negat existenta lor. Iar daca o sa ajung la glumeti sau cine stie pe unde … ehh asta mai vedem.

Cam atat pentru acum … vad ca o raza de soare a intrat pe fereastra … dar o urasc … o vreau pe EA sa intre insa pentru asta trebuie sa astept noaptea ... iar...

Dupa cum am spus … freak mind of an young bull.

Ultima zi ...

Poate la inceput o sa iti para straniu titlul acestui blog... dar;

Aceasta va fi ultima mea zi de lucru la actualul job. O umbra de melancolie ma inteapa uitandu-ma inapoi la lucrurile pe care le-am realizat pana acum. As fi nebun sa spun ca nu ma deranjeaza sa plec mai departe, si nici nu o voi face. Imi place sa cred despre mine ca nu sunt nostalgic dar dupa o anumita perioada incepi sa te atasezi de anumiti oameni mai mult decat de altii, de locuri, de spatii, chiar de scaunul sau capsatorul preferat.
Cat timp am fost aici, mi-am facut mediul in care mi-am desfasurat activitatile zilnice sa imi produca bucurie, de la pixuri la … tablourile de pe pereti, chiar daca am avut colegi care le mazgaleau in lipsa mea, si acum daca i-as afla le-as rupe picioarele.

Ceea ce ma facut totusi sa scriu astazi aici a fost o “intamplare” sau mai bine zis un moment din zi in clipa in care am inceput sa “eliberez” spatiul pe HDD-iscul calculatorului de servici, clipa in care m-am intalnit cu o impresionanta colectie de amintiri, unele de care nici nu mai aveam idee, amintiri despre tine, despre noi, despre ei, despre cam tot ce a insenat activitatea mea aici iar de maine acolo.
Am gasit zeci de fotografii cu oameni in cele mai diverse ipostaze, unora cred ca le voi trimite parte din ele in virtutea vremurilor de … alta data.

M-am bucurat, deoarece aveam dovada clara ca orice stare as fi avut pana acum totusi am reusit sa creez lucruri care vor putea fi vazute de multa lume, m-am bucurat pentru ca de-a lungul timpului am cunoscut oameni minunati, dar si oameni falsi, dar cel mai mult cred ca mi-a placut sa lucrez cu studentii, pe care eu ii vedeam ca niste mici buretei mereu avizi de cunostinte noi in domeniu, venind din toate colturile lumii, DA in ROMANIA sa invete.




Good bye KODAK !!!




Este timpul sa o iau din loc catre un alt domeniu care sa imi produca aceeasi emotie pe care o am la inceputul fiecarui “proiect”, iubind senzatia pe care o am cand descopar lucruri noi, NOUL fiind ceea ce ma motiveaza intotdeauna, si totusi nu cred ca asta este valabil in toate cele care ma reprezinta, adica prefer stabilitatea in anumite situatii decat ceva nou, dar asta ramane sa descopar pe parcurs, acum vreau sa ma mai joc, inca vreau sa ma joc … vreau sa descopar lumea din nou prin ochii ... unui copil care vede lucruri pentru prima data.

Chiar daca in fiecare zi aveam un “proiect” nou lucrurile tindeau catre o monotonie care ar fi patat pana la final orice. Urasc de la o vreme monotonia, de fapt o urasc de mult timp doar ca de la o vreme mi-am propus sa o fentez cu orice ocazie, Vreau sa simt din nou … ceva ce nu am mai simtit demult.

Ultima zi fiind prima zi din CEVA nou …

Placeri ... ascunse

Trag o linie si adun sub ea rezultatele lucrurilor pe care le-am facut in ultima vreme. Nu mentionez o perioada anume, "vremea" putand acoperi fara probleme aria de la o ... luna la un an sau mai multi. Lucrul dominant daca e sa spun asa ar fi alegerile, alegerile pe care le-am facut eu si alegerile facute de cei din jurul meu, pentru mine (ciudata asta), iar cu astea ultimile nu ma impac absolut deloc, scopul meu fiind acela de a scapa de scapa spre liberatea propsiului eu.

Stiu ca in 90% din situatii, deciziile mele au cam migrat spre greseli, imi vin cateva in minte, dar nu le mai pot schimba, insa probabil nu le voi mai repeta, sau cine stie, intr-o ipotetica noua situatie voi face taman la fel, pentru ca asta sunt eu si asa gandesc, asta daca nu voi realiza pana la urma ce mi-am propus.

Daca nu voi putea sa le schimb insa ... o sa traiesc cu ele, dar si cu TINE intr-o profunda bigamie psihologica ...

Cand iau o decizie sa zicem, varianta finala sunt cel mai fericit de ceea ce fuck, , dar gustul de multe ori dulce amarui de dupa mi-a arata de cele mai multe ori ca ori ma minteam singur, ori era o alegere de compromis sa nu zic pamplezir. Ce as putea face sa evit acest lucru? nu cred ca ducandu-a in varful unui munte, izolandu-ma sau mai rau cenzurandu-mi emotiile sau sentimentele ca doar ele sunt cele care creeaza aceste decizii as ajunge la o eliberare spirituala sau o liniste nemaintalnita ... NU

Singura mea multumire este ca inca pot sa rad, si chiar daca o fuck cu jumatate de gura tot e mai bine decat deloc, nu sunt o cauza pierduta in ochii mei, poate ca doar in ai tai sau ai lor, i dont give a .... about others opinion atat timp cat inca ma pot uita in ochii tai, in ochii lor sau hai hui oriunde.

Zilele trecute vorbeam cu o fata care pentru o perioada bine definita in spatiu si timp a reprezentat jumatatea mea, cel putin pentru mine ... si imi spunea "Eu te cunosc cum esti; Stiu cum esti; Stiu ce iti place sa manaci; Stiu ca iti place berea Redds sau ca iti place sa porti hainele fix masura ta", oare asta inseamna sa cunosti pe cineva sa ii cunosti doar exteriorul.

De ce VA multumiti sa vedeti doar ceea ce este aratat? Motive as putea enumera cel putin 234 de randuri in jos, dar asta e intrebarea pentru TINE, eu deja am raspunsurile mele. NU spune ca ma cunosti, uneori nu ma cunosc nici eu, simpla afirmatie pentru mine suna a curata nebunie.

Ce stii TU desore mine de fapt, stii doar ca sunt asa cum ma vezi, acelasi lucru il mai stiu si un numar mic de persoane, anturajul cum s-ar spune ... cei cu care impart anumite "linii de viata", gandeste-te doar ca asemeni tie alte persoane ma stiu exact opusul si la fel ca tine si ei sustin ca " Eu te cunosc pe tine, iti plac femeile, iti place sa bei, iti place sa stai noapte de noapte la furat", cine ma cunoaste de fapt, TU sau EI ... eu spun ca TOTI, dar fiecare in felul lui. Poate cu TINE ma uita la desene animate Chip & Dale sau Manga, perfect adevarat, insa cu EA! ELE! EI! ma uit la filme porno, sau poate ca seara de seara fuck un film porno ??? Si repet, cine ma cunoaste?

Imi plac foarte multe lucruri, pe care TU nu le stii, cu toate ca uneori daca esti atent sau atenta le poti observa, nu sufar de dedublare cronica sa imi creez alte personalitati, doar ca majoritatea placerilor mele sunt ... ascunse.

Sa vedem ce ne aduce ziua de maine ...
Intreaba-te ... CU CATE din ele te-ai "intalnit" pana acum ... iar cand ai un raspuns scrie-mi si iti voi spune unde trebuia sa te "uiti" sau iti voi da dreptate cand imi vei spune care sunt placerile mele ... ascunse.

"ACEI" oamenii de langa tine ...

O noua zi plina de surprize ... ar fi putut fi, insa printr-un joc sau joaca toate acestea s-au transformat in momente pline de penibil sau poate e mult spus penibil. As fi vrut sa nu scriu azi, as fi vrut sa NU am motivul acesta ca sa scriu, dar se pare ca nu obtin intotdeauna chiar tot ce doresc, iar asta e bine, cel putin in cazul meu imi dau seama ca poate nu ma stradui destul cu toate ca eu cred ca deja fac prea mult.
Cum spuneam mai sus, ar fi trebuit sa fie o zi obisnuita ca toate cele care deja au trecut fara sa mai apara in "subiecte deschise" din nou aceeasi problema in a carei rezolvare m-am incurcat deja si pe care am zis ca o lasa sa o rezolve altii, acum rad ... stiu ca ii place (ei, problemei) sa fie rezolvata de altii, cu cat mai multe rezolvari cu atat este mai aproape de "rezolvarea finala" ... oricum cineva bate campii rau de tot cu povestea asta.

Mi-am dat seama ca oricat as fi crezut ca inteleg firea umana, ea (firea) poate doar de-a dracu va incerca sa imi doveasca contrariul, insa ceea ce ma bucura mai mult, este ca in tot ceea ce face de fapt, esenta, este negarea propriilor sale trairi, si nu neaparat acest lucru m-ar deranja (stiu ar trebui sa ma lase perpendicular pe axa cei drept) ci incercarea de a te minti singur, "asa e bine domne" ca stiu eu am citit undeva ca daca fuck asa o sa ma eliberez de sinele constient si ma voi contopi cu Nirvana ... o porcarie mai mare ca asta nici ca poti emite, dar deh, cand "mentorii spirituali" tii alegi dintre cei care nu au nici in clin nici in maneca cu "being u" e clara calea pe care o apuci, mai apare si Dorel cu "dai, da dai tare sa simta" si gata ... e(in)volutia spirituala este gata.
OK, astea fiind spuse nu mai ramane decat un singur factor din acest "ghiveci", sa apara acel cineva sau acea care sa te si sprijine, care sa iti fie aproape, care sa te indrume etc, acel culegator de informatii al carui singur fetish este de a aduna cat mai multe, despre cat mai multe, ambalandu-le si folosindu-le la momentul oportun. Oare va putea sa "rezolve problema" cu siguranta ca DA.

Nu mai conteaza cum a facut rost de "formule" nu mai conteaza cuvantul dat ... "lasa domne' ca sunt mai prieten cu X decat cu Y, ce daca am mintit". Esti jenibil cand incepi sa "dai din casa" lucruri de care nu ai nici un habar, doar de dragul de a le oferi, ca de, probabil ca ai un renume de pastrat sau mai stiu eu ... inconstienta are si ea partile ei bune in anumite situatii.

Daca nu ma insel pe vremuri, sau poate chiar si acum astfel de practici erau folosite de catre niste specii denumite" Sifoane" iar practia era denumita "Sifonare" ... cred ca asta ar fi trebuit sa fie titlul blogului de azi ... "Sifonarea ..." dar am zis ca nu, s-ar fi interpreta aiurea cum ca lovesc in cineva anume, iar eu vorbesc doar in general ...
NU, si asta din doua motive:
1 - Cand vorbesc de sifoane ... ma gandesc ca ar trebui sa fie mai spumoase, insa pana acum singura impresie e mai degraba de un simplu fas decat de un jet ...
2 - Nu imi plac sifoanele ... sub nici o forma ... drept dovada ca am inceput sa scap de toate.

Si daca tot sunt la capitolul referitor la ce nu imi place ...



NU IMI PLACE SA FIU MINTIT ...
NU imi place de TINE ...
NU imi place sa mai fii omul de langa MINE ... si

DA!!! NU mai esti ...



Bucuros ca a venit noaptea cu a sa luna ... azi este aproape intreaga ... aproape, atat de aproape.

Zile … degeaba,

Sau zi-le degeaba, deorece am impresia ca oricat as vorbi cu unii oameni sfarsesc prin a ma afunda si mai rau in ceva din care ideal era sa ies. Asta nu ma face decat sa cred ca nu m-am schimbat deloc si ca problemele mele de comunicare sunt tot acolo sau mai bine zis, tot aici.

Am zis ca incetez sa mai caut acea realitate unde unul plus unul fac doi, nu ca nu ar exista insa devine daca nu deranjant cel putin obositor sa crezi ca ai gasit ceva, un reper care sa ma faca sa mai cred in ceva sau cineva si sa imi dau seama ca de fapt era propria mea imagine reflectata DEASUPRA unei realitati deformate . Am ajuns la concluzia (unii poate or sa zica “- Abia acum ???) ca in realitatea de zi cu zi fiecare individ este unic avand propria lui personalitate si ca indiferent de ceea ce mi-ar zice, promite sau ar sugera, este o cale imensa pana la realizare, realizare care oricum va fi in concordanta cu propriile lui idei sau interese si nu cu mine.

De aici si idea de a nu mai judeca pe cel de langa mine parca nu imi mai pare atat de neagra ca acum sa zicem … de fapt nu, nu mai fac estimari, si ca indiferent de situatia creeata sau cu care ai de a face oamenii totusi sunt frumosi intr-un fel pe care EU poate nu il inteleg intotdeauna. Am invatat ca ar trebui sa te accept asa cum esti, TU reprezentand, atat o piatra, o floare, un suflet, un barbat, sau o femeie, nu conteaza pana la un anumit punct.

Daca incep sa nu il mai accept pe X sau pe TINE din cauza ca nu esti asa cum vreau eu nu voi face decat sa ma afund si mai tare in sentimente murdare sau murdarite doar si de idea de a NU accepta ca nu am nici un drept sa iti spun TIE cum sa fii.

Nici mie nu mi-ar place sa traiesc sau sa ma manifest dupa regulile pe care le crezi tu corecte, pe care tu spui ca sunt cele bune ca asta e calea catre …

Stateam zilele trecute si ma gandeam DE CE MIE m-i se intampla unele lucruri, iar singurul raspuns pe care mi-l furnizez singur si cu care sunt de accord este acela ca eu permit si tot eu creez posibilitatea de a se intampla.

Oare e mai bine sa stau si sa vina de la tine ceva? stiu ca este posibil sa stai sa nu faci nimic si totusi sa am parte de micile bucurii ale vietii cum ar fi rasaritul soarelui, valul apei lovindu-se de mine tolanit pe nisip, aparitia lunii, ploaia, si multe alte lucruri , pe care nu le pot controla nici daca as vrea si care, totusi, se intampla sa imi faca placere ... sau nu. O sa vad ce voi face, cum pana acum m-am descurcat cred ca si acum o pot scoate la lumina, eu cel putin consider ca sunt mai aproape de tine decat ai fost tu aproape de mine, vreodata.

Oare acest lucru pot poT pOT POT sa il aplic si in viata de zi cu zi la toate problemele mele? Acum ma indoiesc de acest lucru, ma indoiesc ca vei apare in mijlocul zilei in fata mea, noaptea fiind "teritoriul" tau sau campul de bataie, ma indoiesc ca soarele isi va cere iertare pentru asta , ma indoiesc ca EI vor accepta ca au gresit, sau ca NOI v-om deveni altfel nefacand nimic, ma indoiesc de foarte multe, dar de un lucru sunt sigur ... dar NU il spun.

Orice as spune acum ajung la concluzia ca tot ce ti-am zis pana acum … oricum ti-am spus degeaba.

Pana la ... sfarsit

De curand ma lamentam cuiva ca incep sa simt o anumita dificultate in ce priveste coerenta in gandire. De idei nu duc lipsa, dar stau toate aruncate prin ungherele mintii ei mi-e prea lehamite se fac ordine printre ele, astfel ca sa pot lua pe rand ce-mi trebuie si anume atunci cand îmi trebuie.

Daca as avea "gratia" gesturilor tale, chiar din cele marunte, crede-ma, as tacea. Eu nu stiu sa chem noaptea muteste, o fac cu glas tare, nu mereu, doar cand simt nevoie si nu ma aude nimeni.
Am nevoie de vorbe ca sa ma asigur ca SUNT, chiar si asa, neindemanatic cum ma vezi TU in ale traitului.
Fii rabdatoare, cuvintele vor adormi odata cu tine ... de fapt ... au adormit iar cel mai sigur este ca nu au fost treze niciodata nici ele si nici TU.

Te pot doar iubi, fara sa fiu altcineva decat cel care stie te poate privi acum, si sunt multi cei care se uita la tine dar putini care sa te inteleaga, i-as putea numara pe degetele de la o mana. Daca nu ai inteles asta, sa fie pacatul tau cel mai nevinovat, pentru ca si tu ai nevoie de un punct de sprijin. Restul punctelor sunt ale mele... Totul a fost un vis, sau o iluze mai bine spus, ai fost acolo??? Iar raspunsul mi-l dau singur ... MEREU ai fost acolo si vei fi atat cat ziua va fi zi si noaptea noapte.

Sunt doar ganduri si sentimente carora nu le pot da un sens sau o greutate palpabila, sunt in mine nascute din, sau nascute odata cu realizarea unui fapt simplu, as fi putut foarte bine sa te urasc, ca nu apari cand vreau, as putea sa te urasc chiar acum ca NU esti, dar vezi tu, daca nu esti pentru mine nu inseamna ca NU esti pentru altcineva. Nu te urasc, pentru ce sa o fac, ar insemna ca tot ce am facut pana acums a fie zadarnic, si nu este, zadarnica este doar incercarea de a parea ceea ce NU esti, nu esti ceea ce vrei sa crezi ca esti, esti doar intangibilila, chiar si pentru tine. Nu ai cum sa ajungi mai sus, esti pe axa ta si asa vei fi intotdeauna, te vei invarti in acelasi cerc intreaga ta existenta pana cand ceva se va lovi de tine si te va devia definitiv, as vrea sa vad asta, as sta deoparte si as rade pana ai disparea, dar te-as avea mereu in mintea mea asa cum te-am vazut eu prima data.

Stiam ca ai doua fete, pana cand astazi cineva mi-a "aratat-o" insa nu stiam de ce pe una o ascunzi mereu, dar banuiesc ca este rece, neagra, murdara, falsa si iti este rusine cu ea. Insa atata timp cat cea de-a doua va zambi lumii, alba frumoasa, luminoasa, vei reusi sa amagesti pe oricine si oricand chiar si pe mine in continuare.


Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi. Ne privim cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, traiesc. Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurile pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Iti suna cunoscut asta? Nu ai fost creata pentru a fi fericita ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela fata de armonie.

Fericirea la care TU tanjesti este doar momeala ce te va tine in cursa, pana la sfarsit …

Esti doar a mea ...

Ma prins noaptea iarasi pe drum, singur, depasit uneori de cate o masina care ma orbeste cu farurile ei ... ca sa ma feresc ma uitam in sus. Si atunci te-am vazut iar, te ascunzi pe jumate ca si cum ti-ai trage un val peste ochi. De ce? as vrea sa iti privesc goliciunea si sa nu ma ispiteasca nici un sentiment de excitare, dar ori de cate ori te vad imi aduc aminte ca iti place si TIE, dar ea este doar a mea.
Nu vezi ca se fereste, ca TINE, nu vezi ca se ascunde, ca TINE, nu vezi ca vrea, ca TINE, nu vezi ca eu ma uit la TINE? Imi spui ca aranjez vorbele doar ca sa le potrivesc sa iti ating o umbra de speranta ca te voi vedea iar "goala". De ce, trebuie sa astept atat de mult sa te vad plina, sa te vad lucind in intuneric, cu toate ca sunt sigur ca te-am zarit si pe lumina de multe ori, dimineata devreme si la ceas tarziu de seara si tot nu pot spune cand esti mai frumoasa ... ajung sa cred ca esti cea frumoasa oricand, te tachinam acum ... asa esti de cand te-am vazut pentru prima data.
As invata sa zbor doar ca sa fiu tot timpul langa tine, dar nu pot, sunt construit altfel, iar de-as putea zbura sunt sigur ca ai face tot ce poti sa nu ajung la TINE, ti-e teama, dar si mie imi este teama, doar ca TU te temi mai mult.
Imi plac povestile, ti-as spune mii de basme, unul in fiecare seara, dar pentru asta trebuie s-apari, sa iesi din norii ce te inconjoara si cum spuneam mai sus "la ceas de seara" ti-as spune totul, dar in soapte.
Azi scriu putin, as scrie mult mai multe, dar as ajunge tot acolo asa ca iti spun simplu ...

Esti doar a mea...

Invitatie la joaca ...

Imi place amurgul, atunci cand totul sub magia naturii se preschimba, regele zilei amabil se retrage In ascunzisuri, lasand regina sa-si ocupe locul pe piedestalul acestei lumi. Lumea care ma inconjoara. Inchid usa in camera mea, parca izolandu-ma de exterior, dar deschid fereastra si simt cum aerul rece patrunde In camera si viziteaza orice coltisor. Ma asez comod si admir putin luna, de cele mai multe ori insa nu o pot vedea, dar atunci cand pot uneori simt ca si ea ma priveste, iar alteori ca priveste pe altcineva. Cu timpul ochii se inchid, si incep sa meditez. E liniste..

E linistea in care si-au facut loc vantul ce adie dincolo de fereastra, cantecul greierilor, care se aud in departari sau aproape de mine, care se revarsa peste noapte. Acest sentiment de evadare din propriul EU nimeni nu ti-l aduce pe tava, nu se serveste la dejun, si nu se vinde sau se cumpara. E sentimentul ascuns undeva in adancul sufletului fiecaruia. O simteam din plin in copilarie, cand totul era o joaca fara griji, fara ascunzisuri, fara motive ascunse ... era o stare de fapt, la fel de natural ca culoarea verde a frunzelor in primavara.
Crestem si acest sentiment dispare precum un castel de nisip este inghitit apa marii. Aceasta liniste exista! dar undeva departe, in adancuri..

Ne zbatem sau mai bine zis ma zbat, poate ca aceasta liniste TU o castigi altfel sau poate nici nu te intereseaza. Noaptea pare pentru minea fi cheia ce intre-deschide ladita pe care o cautam. Cautarea e lunga si are mai multe obstacole la care nici nu ma gandeam, cel mai mare fiind chiar EU, care involuntar si inconstient inca ma lupt sa raman la fel ... pentru ca asa e bine, "pana acum cum a mers ...", dar atunci ma intreb de ce pierdem timpul pentru nimicuri?
De ce irosim cuvintele, dragostea, noptile pentru pulberi de praf, care nu fac decât sa ne impotmoleasca. Insa noaptea se termina, ladita se inchide, si incepe o zi noua, poate si o viata noua dupa fiecare noapte de meditatii, deoarece fiecare intrebare obtinuta e un pas inainte, iar fiecare raspuns obtinut, o rascruce trecuta cu brio.

Am invatat sa ma joc, azi am jucat rolul unui angajat al unei firme obisnuite, toata ziua m-am complacut in acest rol si nimeni nu s-a plans sau sa ma goneasca sa ma joc mai incolo. Maine am sa incerc din nou figura, poate pana la urma gasesc pe cineva dornic si de un X si 0, Nu te supara frate ... sau poate ceva mai incitant ... acum as avea cu ce sa ma racoresc, insa imi place inghetata dezghetata si ar trebui sa astept prea mult.
Am sa astept, este noapte, este liniste ... maine se poate intampla ...

O lume prea adanca ...

Incet incet realizez de unde am venit si cat de mult timp a trebuit sa treaca pana am realizat ca tind spre ceva atat de obisnuit, as spune chiar patetic, incat ma ia groaza. Sunt stari de furie teribila pentru fiecare secunda trecuta care a fost langa mine si nu am facut decat sa ma raliez unor percepte atat de banale ... trezit, spalat, plecat servici, venit, spalat, culcat la infinit. Asta este viata pe care mi-am dorit-o si la care ma gandeam atunci cand nu gandeam? Cu siguranta NU, cu siguranta nu la asa ceva. Nu ma refer ca as vrea sa am miliarde in cont sa imi fac nu stiu ce sau mai stiu eu ce altceva, NU, ma refer la viata mea, care simt ca uneori nu imi apartine, si totusi este a MEA.
M-am uitat adanc in sufletul meu cautand raspunsuri, unele le-am gasit deja, sunt cele care au iesit ca niste limbi de foc la suprafata. Intreaga mea fiinta este ca un ocean, ma cunosc atat de putin, am desoperit atat de putin din tot ceea ce sunt de fapt, iar cele mai multe lucruri pe care nu le cunosc si nu le pot stapani ies la suprafata ... ganduri, dorinte, foame de CEVA, furie, durere, prea multe de-odata si prea multe se amesteca intre ele in combinatii care ma fac sa ametesc. Ar fi mai simplu sa neg toate astea sa spun doar ca este imaginatia mea ... si la dracu cu toate, insa nu este asa. Parca problemele de ieri nu mai sunt atat de multe astazi.
Am inceput sa iubesc si sa iubesc in general, nu pe cineva anume nu ceva anume, in general, este atat de simplu si totusi ofera atat de multe satisfactii. Nu este un mod de viata definit, simt si vad asta prin multele contradictii ce inca le am, sunt OM totusi, supus greselilor, supus tentatiei, supus dar nesupus. Imi place sa fiu liber insa imi place sa incalc reguli, orice fel de reguli, regulile tale imi plac de asta le si incalc, regulile lui imi place sa le incalc. Acum probabil te intrebi la ce reguli ma refer ... la TOATE cele care ne definesc ca fiinte sau cum ne mai numim noi pentru ca din punctul meu de vedere multe din ele nu fac decat sa ne limiteze optiunile.
Oare tot ce este moral pentru mine este moral si pentru tine? cu siguranta ca nu ... asta ma face mai rau decat tine nu, de ce, pentru ca macar eu sunt sincer cand spun sau nu cand spun, suna a lauda de sine probabil, cand actiunile mele te fac sa pui in balanta ta proprie si personala principiile mele. Adevarul este ca as renunta cu drag la principii si cu siguranta asta se va intampla, ma refer la cele pe care voi considera ca nu imi apartin nu ma reprezinta si le-am adoptat din instinctul de turma. Si tot vorbind despre turma as fi vrut sa fiu un animal ... oricare, cu toate ca daca ma gandesc bine as avea cateva preferinte dar ideea este ca ajung sa cred eu personaj din secolul 21 m-as simti mult mai bine intr-o lume nedominata de materialism, egoism, gelozie, la animale nu cred ca exista asa ceva in mod constient, este vorba doar de satisfacerea nevoilor primare! Si TU si EU asta facem toata viata, ne satisfacem nevoile primare, mancare, acoperis si sex sau asta incercam sa realizam de dimineata pana seara. As putea oare sa trec peste aceste lucruri??? NU VREAU, doar ca vreau sa le obtin altfel. Nu spun ca asa cum le obtii tu este gresit, fiecare isi alege propria sa linie pe care sa o urmeze, insa riscam sa pierdem din vedere lucruri cu adevarat importante, sa traim si sa iubim, asta ar trebui sa fie important. Multi vor spune probabil ca eu nu stiu sa iubesc, as putea eu sa schimb o astfel de parere, cu siguranta ca nu, poate ca in timp v-om ajunge sa simtim la fel.
Acum am impresia ca totul se desparte, percep altfel distanta, oamenii, viata si poate si destinul.
Invat sa nu ma tem de zambetul TAU. Deci nu ma tem de nimic. Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odaii tale: departarea. Acum sunt intre cele patru zari.
Ce poate fi mai frumos decat sa scapi de toate aceste griji, sa te gandesti doar la ce poti face. Azi am reusit sa mai incui o usa si sa mai arunc o cheie, azi sunt mai aproape de mine, spuneam mai devreme de lucrurile din trecut care te tin pe loc. Nu te intalnesti decat o singura data cu acea CLIPA, si este 99% probabil sa nu primesti doua in acelasi timp. Vreau sa ma bucur de fiecare in parte ca si cum ar fi ultima, vreau sa zbor, sa simt fiecare plama data de TINE, sa simt fiecare particica din univers, din universul meu care te cuprinde si pe TINE desigur.
Fac parte dintr-o lume prea mare, prea adanca

Sensuri straine ... mie.

Mare parte din ziua de azi am petrecut-o cautand sensuri sau motivatii actiunilor mele. Iar acum al final de zi ajung sa cred ca este una din inca multele zile trecute fara nici un rost, deoarece nu simt sau poate ca e prea devreme sa simt ceva.
O sa renunt la comparatii si la raportari la ceea ce este in jurul meu, am descoperit ca asta e gresit, nu fac decat sa ma ghidez in continuare dupa regulele altui/alteia sau altora, nefiind cu nimic mai bun decat eram cu 10 zile sau poate 10 ani in urma, doar ca as urma regulile emise din comparatie cu altCEVA, acest CEVA nefiind ceea ce doresc sa aflu pentru a ma bucura de viata la maxim.
Incerc sa ma cunosc, sa imi cunosc, placerile, durerile, suferintele si tot odata sa ma cunosc pe mine, momentan nu am curaj sa ma arunc spre toate aceste lucruri, stiu, asta vine in timp, oare am acest timp? Cu siguranta, deoarece imi doresc sa am acest timp la dispozitie, vreau sa am timp sa ma joc, vreau sa am timp sa fac tot ceea ce imi face placere, sa nu fiu cel care merge la munca gandindu-se ca merge "acolo" ma pot juca si acolo, si chiar o fac, azi am facut-o, in fiecare actiune pe care am avut-o am strecurat si putina bucurie sau daca nu este corect spus, am cam luat totul ca pe o joaca, iar rezultatele nu sunt deloc diferite fata de ceea ce faceam acum sa zicem ... o luna. As fi jucat un X si 0 dar nu am avut cu cine ... restul doar sunt "acolo". Cui NU ii place sa se joace ??? Iar cand spun JOACA ma pot gandi la orice, la orice te gandesti TU sau la orice nu vrei sa te gandesti ... tot TU!
Nu traiesc 1000 de ani asta e clar, iar asta nu ma face decat sa ma gandesc si mai serios daca ceea ce am facut pana acum este bine, oricum nu am cum sa schimb mare lucru, cu toate ca ma voi incerca sa repar ce se poate repara. Sper sa reusesc deoarece nu rautatea ma facut sa gresesc ci modul complet idiot de a judeca, luand totul mult prea serios, iar pentru a ma intelege iti dau ca exemplu o cearta intre doi iubiti dusa la extrem deoarece unul din el a spart o ... farfurie. Stii cum degenereaza asta ... - De ce nu esti atent/a, iti aluneca mainile, ai degetele rare si asa mai departe. hmmmm.
NU va reface nimic acea farfurie insa acea farfurie sparta iti poate face cioburi ceva mult mai pretios, te poate transforma pe tine in cioburi, cand ar fi mai simplu sa le aduni si sa le arunci pur si simplu ... oricand vei putea lua alta ... insa niciodata nu vei putea sterge cu buretele ceea ce ai zis, ceea ce ai facut ... pentru un motiv atat de insignifiant.
Pentru mine in ultima vreme nimic nu mai pare de intangibil, de neconceput sau poate ca nimic este mult spus ... pana de curand nu credeam ca anumite lucruri se pot intampla, nu credeam ca pot fi compatibil cu anumite persoane, nu credeam ca intr-o noapte anumite persoane vor deveni incompatibile, ciudat ... insa in fiecare zi ma vad pus in fata unor astfel de fapte ... ma uit la mine si la modul in care am inceput sa pun problemele, oricare ar fi ele, chiar si faptul ca scriu aici este NOU pentru mine, nu vorbesc cu nimeni si totusi pot vorbi cu toti. Desigur toate aceste schimbari pe care mai mut sau mai putin mi le-am impus au la baza lor emotii care au scurtcircuitat intr-un fel intreaga ea existenta, intregul meu mod de a fi, a gandi si chiar a iubi. Le-am facut pe toate pana acum ca si tine de altfel, doar ca am descoperit ca exista si alte moduri de a le face. Vreau sa fiu altfel, nu vreau doar sa fiu o umbra pentru asfaltul incins la amiaza, nu vreau sa simt doar atunci cand "trebuie" pot simti tot timpul daca vreau, de prea multa vreme am observat ca ne impunem sa nu simtim, sa nu simtim mirosuri, sa nu simtim foame, sa nu simtim mila, sa nu simtim dragoste, sa nu simtim iubire ... vreau sa iubesc asa cum stiu ca pot cu toate ca A IUBI, pentru mine este foarte diferit fata de A IUBI pentru tine, deoarece TU te indragostesti de o persoana eu ma voi indragosti de persoana din EA.
Am aflata ca fericirea urmeaza pretutindeni iubirea, si faptul ca nu exista nici o legatura cu faptul ca aceatsa iubire este sau nu "intoarsa" de celalat, este foarte putin probabil ca doua sentimente sa fie la fel de puternice, insa aici nu vorbesc de intensitatea lor ci de simpla lor existenta. Iubirea sau fericirea mea nu va depinde de raspunsul celuilalt, ci imi va apartine in totalitate MIE, iar daca decizi sa ne bucuram impreuna "intotdeauna este mai frumos in 2..." atunci nu va mai conta pe cine sau ce iubesc, poate fi o floare, o piatra sau golul din jurul meu sau al tau.

Toate cate ma inconjoara au un sens ... doar ca acum multe din ele inca imi sunt straine ... mie.

Timpul de care ne agatam ...

Trecerea acestuia peste mine lasa urme, nu la fel ca apa peste o piatra, mai rau. Pietrele devin netede, placute cand le atingi, eu am impresia ca am devenit mai degraba un arici sau un ciuline. Probabil ca greseala cea mai mare pe care o fac este ca ma raportez la cei din jurul meu cand ma cataloghez, insa cam asta este ce pot face acum. Ma raportez la ei sau la tine pentru ca imi dau seama ca de cele mai multe ori actiunile mele fac rau celor din jur, iar de cele mai multe ori este vorba de persoane dragi, prieteni, iubite, as vrea sa nu iau in calcul persoanele pe care nu le cunosc dar ele pot fi persoane pe care nu le cunosc INCA, viitori prieteni sau viitoare iubite...
Iar pentru a putea stabili o linie pe care sa merg si sa nu implice iar toate aceste conflicte care ma macina TREBUIE sa sap adanc in trecutul meu si sa imi rezolv problemele. Ziceam de povestea careia i-am pus capat acum multi ani... Hmmm, cred ca atunci am inceput sa urasc femeile si in acelasi timp pe mine, aceasta ura insa nu mi-a schimbat insa inclinatiile sexuale, nu. Doar ca o perioada nu am fost decat martorul unor povesti care nu au facut sa ma intarate si mai mult. O vedeam pe ea cum il inseala pe el, il vedeam pe el cum o inseala pe ea, o vedeam pe ea cum o inseala pe ea, prieteni buni care se minteau intre ei, si ma intrebam oare care este scopul?

Desigur, ca un nebun am intrat in aceasta hora pana la urma, iar acum se vede rezultatul. As fi vrut sa fi fost altfel, sa pot sa te tin de mana fara sa ma gandesc ca vreau sa ti-o trag, atat la propriu cat si la figurat. As fi vrut sa spun mai des ca SUNT FERICIT sau ca TE IUBESC, insa ori de cate ori am crezut sau faceam asta descoperam ca eu sunt cel caruia i se tragea, iar asta sa intamplat cred ca destul de curand atat la propriu cat si la figurat. Este destul de greu pentru mine sa accept uneori un adevar, si nu pentru ca nu este evident sau ca nu il pot accepta, ci mai degraba din cauza ca tot timpul sunt pus sa schimb ceva, de la sensul lucrurilor pana la motivatii. In incercarea mea de a gasi explicatii, de a vedea dincolo de anumite limite am pierdut pe drum in ultima luna multe idei preconcepute, multe justificari idioate, scuze, prea multe motivatii care incearca sa mascheze adevararele motive, si aproximativ 10 kilograme. Daca asta este ceea ce trebuie sa fac, sa pierd, sa duc, atunci o voi face pana la capat, intr-un fel sau altul voi ajunge acolo unde vreau sa ajung. Cred ca ma pedepsesc singur pentru fiecare secunda petrecuta intr-o lume pe care se pare ca inca nu o inteleg. Simt un sentiment de furie cum isi face loc spre suprafata, chiar acum stand in tren si scriind imi vine sa zbier, sa arunc "jucaria" asta de pereti si sa sau cu pumnii in toti peretii, toate geamurile, evit oameni, mi-as face rau numai mie, ceea ce este totusi un lucru inca bun.Ar fi mai simplu sa nu imi pese inca multi ani de acum in colo de mine, mai tarziu nu ar mai conta sunt convins, insa daca tot am plecat pe acest drum, la dracu cu toate, hai sa vad cat de lung este.
Ma intorc acasa acum, de fapt am ajuns deja daca am postat, o pot face si din tren acum, multumita tie si pentru asta iti multumesc (sunt multe persoane care se vor recunoaste aici sau mai tarziu, voi incerca sa nu dau nume niciodata, vor fi doar TU, EL, EA, EI, NOI). In aceste zile am petrecut clipe, dintr-un lung sir, cautand ceva care sa imi demonstreze ca pot sa trec peste, am ajuns taman la Brasov unde primit gazduire la o foarte buna prietena, as fi stat si intr-o padure fara sa deranjez pe nimeni. O prietena pe care cred ca am stresat-o cu problemele mele, oferindu-mi un sprijin cand aveam nevoie sau liniste cand eram probabil pierdut in mintea mea. Iti multumesc, doar si pentru ca nu ma judeci pentru ce am ajuns, de cum am ajuns stiu ca nu esti mulltumita, insa incerc sa ma "repar". Mi-ai spus la un moment dat "unde este cel care scrie pe blog???" nu ti-am raspuns, pentru ca nu stiu, cred ca este salvamarul meu, as vrea sa se transforme insa intr-o insula, nu stiu, nu stiu sa iti raspund, INCA.
Timpul care trece, hmm. As vrea sa ma uit in urma peste cativa ani si sa vad pomii pe care i-am plantat crescand mari, sa ma pot uita la tine oricine ai fi TU si inima sa imi bata asa cum bate de fiecare data cand te vad, sa vad cerul cu aceeasi ochi ca acum, la fel, dintre toate lucrurile el ar fi printre putinele care nu m-au mintit niciodata, alaturi de Luna. Stii cat de frumos este sa iesi in miez de noapte cu cineva pe care il iubesti dar caruia nu i-o spui deloc sau poate prea rar, sa stai si sa te uiti la Luna, la stele si sa vi le faceti cadou??? Daca nu ai facut asta, fa-o, sau fa-io, sentimentul este minunat.
Si uite asa am mai scos din sertar o amintire care ma face putin mai bun.




Iar aici este vorba de timp ... de timpul trecut.

O zi ... o zi noua

Este ciudat sa te trezesti dimineata cu dorinta de a gasi cine esti, sau cel putin asta se intampla in ultima vreme cu mine. Incerc sa fac asta in mod constient cu toate ca ieri am luat o decizie de moment de apleca, oriunde, doar sa plec .... Stiu cine sunt ca persoana, nu mai stiu insa cum am ajuns asa, as vrea sa spun ca din cauza ca sau din cauza ca ... insa cu siguranta as gresi. Aruncand o privire spre trecut am ajuns la concluzia ca am ajuns ceea ce sunt acum in urma cu aproximativ 10 ani, as fi putut spune 7 ani jumate insa asta suna ca o certitudine si nu e deloc asa, atunci cand o relatie ratata, plina de minciuni din toate directiile, din partea me, a ei, a lor, au dus la acel joc idiot dea "soarecele si pisica" lucru care nu a facut decat sa pregateasca terenul pentru ceea ce am devenit de-a lungul timpului, iar acum nu mai sunt fericit deloc cu alegerile pe care le-am facut sau pe care le fac, inca sunt influentat de acestea.
Nu voi intra acum anunte cu nimic legat de aceasta relatie, poate o voi face mai tarziu sau poate ca nu ... iar asta nu imi suna decat ca sunt la fel de nehotarat ca de obicei, si ca tocmai asta as vrea sa schimb la mine, sau mai bine zis si asta...
Stiu ca nu voi putea privi inainte pana in momentul in care nu voi scapa de toate aceste ancore care ma tin legat in trecut, nu ai cum sa scapi de trecut si sunt constient de acest lucru, insa daca as reusi sa indrept cate ceva din el prin ceea ce voi face as fi poate mai fericit. As vrea sa pot sa imi cer scuze fiecarui om caruia nu i-am intins o mana de ajutor, as vrea sa pot sterge fiecare lacrima pe care am provocat-o, lacrimi pe care nu am stiut sa le pretuiesc as vrea sa pot raspunde fiecarui TE IUBESC la fel de natural si sincer ca si cum as respira.
Am acumulat in ultimii ani frustrari asa cum TU colectionezi stropi de ploaie sau cutii de chibrituri, am adunat clipe pe care le-am ambalat in ceea ce vroiam eu sa fie, cu toate ca uneori nu erau decat spatii goale, as fi preferat sa le umplu cu pioneze sau cuie, asa macar as fi stiu sau simtit cum ma inteapa ... as fi simtit ceva.
Sa nu se inteleaga ca am avut numai clipe nefericite, NU, am avut clipe cand simteam ca pot atinge cerul, ca pot avea orice doar uitandu-ma in ochii tai negri, verzi, albastii, caprui sau rosii de plans ... PLANS, am plans, nu am plans de multe ori, iar cand s-a intamplat a fost de obicei din neputinta de a face ceva, ar fi trebuit poate sa plang mai mult, cu toate ca sunt barbat, se zice ca lacrimile te elibereaza de energia negativa acumulata ... eu sunt ca un acumulator uitat la incarcat ... si se incarca, se incarca pana cand explodeaza, iar eu asta simt acum ... ca explodez.
Azi am mers destul de mult, poate ca nu atat de mult cat as vrea, as merge pana as uita de mine si as lua-o e la 0 cu o noua constiinta ... dar nu se poate. Am vazut locuri in zare pe care nu le voi atinge probabil niciodata, insa le-am vazut si mi-am imaginat ca sunt acolo ... intins pe iarba, uitandu-ma la cerul plumburiu asteptand stropii de ploaie sa ma loveasca, sa simt ce simte un fir de iarba sau o frunza incinsa de soare ...
DA azi mi-am dorit sa ploua ... asta am vrut de dimineata si am primit spre seara,o ploaie ca un potop, rece si galagioasa, as fi vrut sa ma bucur de ea asa cum ma bucuram de ea copil fiind sau plimbandu-ma la brat cu o iubita tinand o umbrela inchisa in mana.
Totusi, dorinta mea sa implinit iar asta ma face sa cred ca daca imi doresc suficient de tare sa aflu ce este corect sa fac pentru a putea trece mai departe ... se va intampla, mai devreme sau mai tarziu.

Maine este o noua zi, poate ca maine ... o sa stiu mai multe despre mine.

Incursiune in mintea ... mea

Azi m-am trezit cu un sentiment ciudat de ... sa zicem pierdere in spatiu. De cele mai multe ori cand ma trezesc sunt speriat pret de cateva secunde pana realizez unde ma aflu. Deh metehne vechi de care nu stiu daca voi scapa vreodata. Insa azi a fost diferit.

Mi-am dat seama ca incep sa cred ca orice as face nu gasesc sensul, stiu vechile probleme existentiale ... doar ca acum singurul lucru care cred ca mi-ar face bine ar fi sa fiu singur undeva, unde nu stiu inca cu siguranta ca toate ca ceva in mintea mea parca imi striga "fugi acolo ... fugi dincolo..."

Trebuie sa ma detasez de tot ceea ce este in jurul meu intr-un fel ... insa nu stiu cum, am impresia ca regasirea mea in acest moment este oarecum compromisa, ma simt ancorat, legat de prea multe lucruri. Sa fug de toate nu este o solutie, cineva zicea mai demult ca pentru a trece peste o teama trebuie sa o infrunti ... hmmm. As putea sa infrunt orice, dar am o constiinta turbata care incearca mereu sa gaseasca o scuza, o justificare pentru orice lucru rau care mi se intampla, rau in viziunea mea ... si mergand pe panta asta de cele mai multe ori sfarsesc prin a considera ca de fapt este vina mea !!!

Oare toate experientele pe care le-am trait, tot ce am citit, tot ce am simtit, tot ce simt chiar sa nu aiba nici o utilitate in acest moment? Ciudat, in clipa in care zic ... gata, de acum vad drumul clar in fata mea, acest univers sa se modifice intro panza de paianjen ... mii de drumuri mai mici, mii de legaturi spre pierzanie sau nu ... singura solutie este sa le incerc pe toate NU?
"situatiile ne sunt, sa spunem premeditate, alegerea ne apartine" iar eu cred ca am foarte multe alegeri de facut iin acest moment ... sa vedem ce iese pana la final, ma ratacesc sau NU?

Sper doar ca cineva sau CEVA va fi mereu sa imi arate ceea ce nu vreau sa vad, ma fac ca nu vad sau poate chiar nu vad, indiferent de intentiile lui/ei/lor.